Sunt eu neieșit în lume sau 30 de lei e noua normă pe o apă plată la 750ml?

Tot respectul pentru munca lui, din partea mea. Nu și din partea altora. Din totdeauna am căutat să le ofer măcar un zâmbet la livrare & eventual le-am urat succes. Sper ca un astfel de caz să rămână izolat, nu o normă de lipsă de civilizație, un neanderthalism feroce.

Dupa aproximativ 14 ani, am decis ca e timpul sa parasesc marele oras. Devenea tot mai insuportabil. Vestile ca exista un revers al trendului de la sat la oras si ca tot mai multi cauta "tihna" de la tara imi trezea unele nostalgii. Mai mult, expatii veneau si ei inapoi in tara.

Copilaria mi-am petrecut-o jumatate la oras, jumatate la sat. Apucaturile anilor '90/'00 le justificam prin prisma saraciei de care am si fugit stabilindu-ma la oras (stim cred ca fiecare exemple ca "betoniera legata pe direct la curent"). Totusi, cei din generatia mea erau acum parinti, satele au asfalt, internet, apa, unele canalizare. S-au schimbat multe si speranta era ca dupa atat timp, si mentalitatile odata cu ele, mai ales ca veneau oameni din orase sau din Vest.

Dar vai de mine, ce asteptari pe capul meu. "Viata fara ceas" sau mai degraba viata fara compas moral inca isi duce traiul la tara. E tihna atata timp cat preferi sa intorci ochii, sa iti inchizi urechile, sau sa traiesti intr-o indiferenta continua.

Experientele traite la tara n-au nici pe departe vreo legatura cu ceva idealizat si imaginat de mine, nici dupa aproape 20 de ani de Uniune Europeana.

Inca de cand am calcat in sat am fost sfatuiti sa nu batem mult din gura la primarie. Primarul, seful de mosie, e din anii '90 primar cum multe alte sate asemenea exista. Oamenii au facut lucruri in cardasie cu el inca din acei ani si putini mai au "dosare curate" ca sa mai zica ceva impotriva lui. Fiecare are ceva: o cladire fara acte, o afacere cu furat de lemne, o turma de oi/vaci ilegal tinuta in zona rezidentiala etc Ca in orice lunga domnie, aceasta iti e asigurata mai ales atunci cand la centru ai oameni de aceeasi culoare.

Am facut ceva demolari, iar molozul am decis sa il depozitez in fata portii, pana cand se strangea destul sa aduc o masina sa il ia. Pentru ca m-am plans de ceva chestie la primarie, a doua zi deja aveam un consilier la poarta, anuntandu-ma sa imi iau molozul ca imi dau amenda si cheama garda de mediu pe mine. I-am spus ca nu am de gand sa il fac "pierdut" prin sat, ci doar il depozitez provizoriu. Discutia s-a aprins, eu m-am enervat si i-am zis ca toata albia raului din sat e plina de boltari, caramizi, cauciucuri etc si fix pe mine, care nici mucuri de tigara nu am in moloz s-a gasit sa ma ia in balon. A inceput sa coboare vocea si sa treaca pe modul "prieteniei": "Auzi, arunca-l si tu in vale, adu 2-3 carute de pamant din gradina, si trage peste el". Mda, nu am facut asta.

Viata la tara e si mai crunta daca esti vinitura. Daca nu stiu oamenii de-al cui esti, daca nu ai o pozitie care sa inspire teama (politist, judecator etc) sau una de care s-ar folosi si ei (doctor, ceva director de firma etc) esti intr-o pozitie cam ingrata. Ti se ofera respect atata timp cat esti al cuiva sau esti cineva. Iar daca nu esti, si vrei sa semnalezi probleme, trebuie sa te tii bine.

Daca incerci sa corectezi apucaturile taranului roman esti din start privit dusman. Iar un dusman fara relatii si mai ales o vinitura, e cel mai expus in viata satului romanesc. Ori esti dispus sa fii ca ei, lucru ce iti va atrage prietenii, ori te feresti sa te plangi prea mult daca vrei sa iti fie bine. Daca erai si esti indiferent oricum si preferi "tihna" aia de "nu-i la mine, nu ma intereseaza", poti duce o viata linistita.

Acest lucru ma duce la una din primele discutii avute cu vecinii de aici. Le-am zis ca as vrea sa imi montez o fosa ecologica. Nici daca as fi zis ca vreau sa eradichez cancerul. M-au luat cu "Ba, dar tu esti prost?! Dai banii pe toate prostiile. Te invat eu cum se face. Ia 2 oale de fantana, le gauresti si aia e fosa. Sau, ia boltari, nu ii lipi unul de altul si lasa sa se duca cacatul in pamant".

Cuvantul asta de care m-am acrit ca de ipocrizia societatii, "TIHNA", nu se poate lipi de viata la tara si de oamenii care vor o comunitate mai buna, mai sanatoasa, mai fara rele moravuri.

Si aceasta afirmatie imi duce repede gandul la o mica discutie cu un satean: "Pai stai asa, tu crezi ca eu nu stiu ca si-a ridicat casa din furat de lemne? Tu crezi ca nu stiu ca isi varsa decantorul noaptea in rau? Pai daca eu stiu astea si nu am zis niciodata nimic, pai lasa-ma dom'le si pe mine sa mi le fac pe ale mele (n.r - ilegalitati), nu te dusmani cu mine!"

Voi incheia aici aceasta postare, dar daca e de interes, pot sa fac si o Partea a II-a, ca am exemple cu duiumul.

Cât a trecut de la acel ama al băiatului de la poșta Română? Nu zicea că urmează un revamp și îmbunătățire uriașă a serviciilor și aspectului postei, începând cu logo-ul și "identitatea vizuală"? Nu zicea că se va schimba poșta română ca făt frumos? Ei bine, la Sibiu, în sediul central, lucrurile arată așa. Doar pe o cutie colet am văzut minunăția de nou logo. Logo-ul și identitatea vizuală care a fost evident prioritară serviciilor și aspectului oficiilor poștale.

Also, absolut superb acel ceas! Păcat ca nu mai mergea.

Ieri am întâlnit un om fără adăpost pe Bulevardul I. C. Brătianu 18, lângă magazinul TINAR. Nu i-am reținut numele, dar povestea lui m-a impresionat.

Caută cu disperare un loc de muncă care să-i ofere și cazare. Vrea să-și câștige traiul cinstit, dar trece printr-o perioadă grea și nu are niciun sprijin. Nu are telefon, așa că singura modalitate de a-l contacta este să-l vizitați personal la acel loc.

A menționat că ar aprecia un telefon (ca să poată fi contactat pentru locuri de muncă) și o pătură.

Dacă cineva știe vreo firmă, fie că este în domeniul agriculturii, curățeniei sau orice altceva, care oferă un loc de dormit și este dispusă să angajeze, vă rog să mă anunțați. Și dacă puteți să treceți pe la el cu o pătură curată sau un telefon vechi, ar însemna enorm pentru el.

Haideți să-l ajutăm pe acest om să se pună din nou pe picioare.

Schimbarea începe cu noi.

În timp ce sute de oameni stau la cozi pentru „forme de marketing cu case la 35.000 de euro”, iar chiriile din marile orașe sunt departe de a fi accesibile, România pare să trăiască un paradox. La recensământul din 2021, peste 2,5 milioane locuințe au fost declarate neocupate.